Duminica, Noiembrie 26, 2006, 10:17 AM 

Melancolie...de toamna trecuta

Nu ca acum ar fi toamna dar nici iarna nu pare a fi.

Cand eram copil imi amintesc foarte clar ca imi placeau mirosurile toamnei.
Am avut ocazia sa prind un Bucuresti mai plin de verdeata si copaci decat acum.
Pe vremea acea toamna avea cum sa dezbrace Bucurestiul de o vara torida si il putea imbraca in mirosuri si culori pe care nici un alt anotimp nu le putea da.
Diminetile toamnei erau catifelate acoperite de ceata si roua rece si linistite prin sunetele care nu se mai loveau de frunzele copacilor din vara.
Simteam aerul rece fara sa fie taios si mirosul ploii mocninde imi astupa narile.
Dimineata pietile, pe atunci, neacoperite de atata sticla si netransformate in complexele de acum...il chemau pe bunicul meu la facut piata.
Nu imi amintesc sa ma fi dus vreodata cu el dar imi amintesc clar ca ma scotea din joaca mea venitul lui acasa cu sacosele pline. Atunci coboram de sus de la etaj in bucatari si vedeam rostogolindu-se pe masa gutuile ele galbene si aguride acoperite cu puf molatec, prunele brumarii cu gust de ceata care isi spargeau carnea in dintii si ma umpleau cu gust de toamna si strugurii care erau cu boaba mica si neagra si foarte dulci, inciorchinati p-un vrej de nu stiai de unde sa alegi.
Atunci era o placere aproape senzuala sa vii de afara de la aerul rece si sa te lasi primit de o casa calda cu miros de paine abia scoasa din cuptor si lapte cald cu putina cacao si scortisoara.
Imi placea cand bunica prea ocupata sa stea de capul meu imi punea caciula pe cap si ma expedia afara unde pamantul toamnei se uita la mine prin castanele lucioase care mai picau prin covorul mare de frunze.
Intodeauna adunam cosuri de conuri de brad si castane..pe care cu mama mai tarziu le decoram pentru craciun.

Atunci...erau multe frumoase.
Poate ca pt. ca eram eu copil si le vedeam altfel ...sau nu stiu..
Acum nu mai vad culorile toamnei.
Nici nu mai simt mirosurile.
Pt ca nu mai am de unde. Totul s-a modernizat.
E ca si cum cineva ar fi decretat undeva, intr-o noapte de-alungul anilor care au trecut alcatuindu-mi viata, ca nu am nevoie de copaci.
Am acum complexe acoperite de sticla, beton si zid.
Am arome la punga, cutie, borcan...niciodata macar asemanatoare cu ce simteam in copilarie.
Trebuie sa ma duc in parcuri care majoritatea sunt atat de prost ingrijite incat deprima si intristeaza.
Acum am mall-uri.
Unde toamana vine in trend-uri si cool-uri si must-have-uri.
Doar asa mai simtim toamna...prin TENDINTE.
O tentativa de toamna plina de tendinte.

Toamna mea imi daruia pe atunci raze de soare.

Razele de soare ale anului 2006 le pot vedea in reflexiile unor blocuri cu ziduri de sticla si pe fata uneia care poarta niste ochelari GF cu lentilele mari cat ochii mustei tze-tze din desene animate japoneze.

Imi pare rau ca oamenii nu au stiut sa aiba grija de ceea ce ii inconjoara, de putina frumusete a Bucurestiului, de arhitectura, de natura, ca nu am stiut sa avem grija de noi insine.

Cand traia, bunicul meu imi arata lucruri si locuri pe care si el le avusese si le iubise cand era tanar.

Noi ce vom arata copiilor si nepotilor nostrii?


Bagari de seama


    Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile

    lachesisthemeasurer@yahoo.com

    Declaratia Universala a Drepturilor Omului (DUDO) in art.19 stipuleaza: orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii. Acest drept include : libertatea de a avea opinii fara imixtiuni din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primii si de a raspandi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

    TREI...
    Trei, cifra fatidica,

    Nu pierde vremea,

    Nu se justifica.

    Cica sunt de treaba, eu n-as zice:P. Verbul meu: VREAU! Timpul meu:ACUM! Activitatile mele preferate: Fac ce vreau, cand vreau si cum vreau! Cuvantul preferat: NU! Placerea suprema: SA MANIPULEZ! Egoista? - Pana in panzele albe :P Darnica: doar daca bag omu' in suflet. Ce nu impart: ciocolata si cola. Umor: 100% quality: the best of... Fitze: Cand e necesar dar in genere nu! Pitici pe creier: suprafata suprapopulata. Sarita de pe ax: un da convins!!! The best of me? Selfcontrol The worst? I have feelings! Ce imi place: non-culoarea: negru. Ce detest: sa nu fie cineva in stare sa ma minta ca lumea si manelele; ciorile si blondele tute. Cu ce ma laud: cu nimic, sunt o stare de fapt :D Ce ma plictiseste: aproximativ orice. Ce ma scoate din sarite: sa mi se impuna, reprosurile, crizele de muieri isterice, vorbitul prea tare, sculatul brusc din somn, sa mi se umble in lucruri, sa mi se tina contul la:bani, timp, chef, sa mi se repete de jdemii de ori acelasi lucru in speranta ca ma voi lasa convinsa si muuulte altele. Cum sunt? usor de scos din sarite. Ce am in suflet: spatii nedefragmentate. Ce consider ca am nevoie: sa fiu luata exact asa cum sunt. Ce nu trebuie sa mi se faca: incercarea de a ma schimba. Ce nu trebuie sa imi ceri: TIMP si INCREDERE;

    Serchuieshte


    Impartzeala blogului

    Aaaah...

    Aboneaza-te la capodopere


    Vizitez...

    Statussus

    Musafiri:379.981
    Capodopere:377
    Bucati bagari in seama:2.285

    Mai vechi

    • Sah Eu mut o zi alba, El muta o zi neagra. Eu inaintez un vis, El mi-l ia la razboi. El imi ataca plamanii, Eu ma gandesc un an la spital, Fac o combinatie stralucita Si-i castig o zi neagra. El muta o nenorocire Si ma ameninta cu cancerul (Care merge deocamdata in forma de cruce) Dar eu ii pun in fata o carte Si-l silesc sa se retraga. Ii mai castig cateva piese, Dar,uite,jumatate din viata mea E scoasa pe margine. - O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul, Imi spune el. - Nu-i nimic, glumesc eu, Fac rocada sentimentelor. In spatele meu sotia, copiii, Soarele, luna si ceilalti chibiti Tremura pentru orice miscare a mea. Eu imi aprind o tigara Si continui partida. Fără punctuatie - Care apropie oamenii, ai spus? Nu stiu - parca-as vrea să-ti ghicesc în talpa. - Poate în palma. - Eu nu ghicesc decât în talpa. - Ce semn de punctuatie? - Nimic, adica pune un numar. Ce numar porti la pantofi? - 36. - Foarte bine, 36 mă inspira. Oricum, e un numar cistigator - Imi place cum inchizi tu ochii. Atunci când inchid ochii, plutesc. Adiacente Adiacentele la ce-am de spus Erau acolo si acuma nu-s, Ia-le de unde nu-s, adiacente, Căci nici în gusile fosforescente Nu mai gasesti nimic de luat, de pus. Visul mi-e plin de oarba cutezanta Cu care musca greul din distanta, Greul pamintului, pe sub pământ. Si tot aduna rime si aluzii Ca intimplarile la coltul buzii, Fumind tigara si-afumind un gând.
    powered by
    www.ABlog.ro
    Termeni si Conditii de Utilizare