Miercuri, August 22, 2007, 04:11 PM 

In memoriam..., si pentru voi...

In memoriam…

Toata viata mea de pana acum am avut parte de femei!

Dedic acest post acelor femei care au avut si / sau au grija si acum de mine....si de copilul din mine:)

Pe la varsta de 3-4 ani cand mama pleca in garda ma lasa la d-na. Constantinescu. Si acum imi amintesc totul perfect.

Stateam la etajul 10 si mama dimineata tare ma imbraca rapid, indesa in sacosa jucarii (putine cate erau), mancarea si mere cu biscuiti si ma ducea la etajul 9 la Dna. Constantinescu.

Dna. Constantinescu imi placea enorm, pe bunica nu o stiam atunci dar ea imi placea ca si bunica (ce intelegeam eu din termenul ”bunica” de prin povestile citite de mama, adica ceva bun, cald si cu ceva puteri magice:)). Dna. Constantinescu ma lasa sa ma joc in bucatarie in timp ce ea gatea. O femeie mica de statura dar rotunjoara, cu chip parca de copil timpuriu ridat. Mirosea a levantica. Ea m-a ingrijit cam un an pana cand ne-am mutat din pricini comuniste la bunicii mei la curte.

A murit in acelasi an.

Bunica mea (nu buza aceea a bunici din povestile mamei. Am iubit-o. Dimineata ma chema in bucatarie si imi arata cum se face o cacao cu lapte speciala pentru pitici. De obicei, pe la spatele ei, haleam amestecul inainte sa ajunga laptele in cana. Eterna poveste ca sa pot bea si cana de lapte era ca daca beau tot apare piticul de pe fundul canii. Nu a aparut dar mergea:)). Tot bunica ma certa cu drag cand ii rupeam trandafirii si cand ma invarteam printre cearceafurile puse pe sarma in soare murdarindu-le intr-un hal far’ de hal.

Faptul ca a asistat la demolarea casei pe care ea si cu bunicul o ridicasera caramida pe caramida a daramat-o. Nu s-a acomodat niciodata cu repartitia data de Ceausescu intr-un bloc modern. I-au lipsit zgomotele gainilor, faptul ca facea must, ca se relaxa printre flori, gemul pe care il fecea pe terasa si pivnita cu vinuri curate. Tristetea a fost prea mare si a dat nastere unei noi fetze. Bunica mea a devenit ipohondra si nefericita. Refuza sa se ridice din fotoliu sau pat, tot timpul spunea ca moare si tot timpul se purta urat cu mine si cu mama. Am inteles-o. Stiam cum stiu si acum ca a tanjii si a nu avea este cel mai rau lucru posibil de care pot suferi oamenii.

A murit la scurt timp dupa mutarea in bloc.

Odata cu demolarea casei de la curte si mutarea bunicilor mei, am primit si noi “un bloc modern”. Prima a fost Dna. Gheorghe care avea grija de mine. Ea si cu sotul ei care purta o cipilica pe cap dintr-un ciorap al ei vechi de “matasa” si innodat ca sa nu ii pice.

Ea mare si grasa, el mic-mic si slaaab. Iubire mare.

Dna. Gheorghe imi facea cartofi imensi la cuptor copti in coaja si cu o bucatica de margarina deasupra. Mancam in nestire. Incerca sa ma invete germana, imi spunea povesti germanice si uneori, rar, ma lasa sa ii rascolesc sifonierul. Eram fascinata de sifonierul cel mare si negru cu usi scartiitoare in ale carui rafturi gaseam tot felul de mirosuri. Ciocolata langa un manunchi de levantica. Poze vechi si miros de amintiri...

A murit intai sotul ei. Ea s-a chinuit ceva timp de una singura, retragandu-se intr-o lume sclerotica a ei. Motiv pentru care mama m-a dus la alta “bunica”. Dna. Gheorghe a murit singura in casa, incuiata bine cu zavorul. Au gasit-o dupa 3 zile cand mirosul din dreptul usii de la etajul 1 facea imposibila trecerea pe palier.

“Bunica” cea noua…sau “Mamaie” era “rea” de gura. Tooot timpul aia nu, ailalta nu. Dar zambea. Mustacioasa, grasa, 85 ani dar puternica, imbracata intodeauna dupa portul popular moldovenesc. Un suflet imens. Ea nu imi spunea povesti, nu imi facea nimic bun. Ea imi povestea de viata ei, de cum era cand era tanara, de sotul ei iubit si imi arata poze vechi cu ei doi. O iubeam:)

Crescusem si nu mai mergeam nici la ea. Cum nu mai mergeam la nicio alta bunica:)

In schimb ii reparam televizorul, vesnic stricat. Cum plecam de la ea mergea si iar ma chema ca “nu stiu maica ce are”. Stiam ca e foarte singura. Stiam ca ceilalti din familia ei o lepadasera. Avea pensia ei si ceva banuti de pe urma sotului. Seara, cand ma duceam la reparat “teveu’ lu’ mamaie” o gaseam plangand tihnit, incet, pe fotografia de la nunta. Fusese o femeie superba. A murit in anul in care eu am inceput a 9-a.


...si pentru voi...

Tanti Nina…nu mi-a fost nici bunica, nici femeie care sa ma “aibe-n grija”. Pentru ea cat am fost mica eram “maimuta neagra si urataaaaaaaaaaaa” :)) care tot timpul facea tampenii. Cu timpul…s-a atasat de mine. Copii ei desi cu mult mai mari decat mine nu ajunsesera la sufletul ei pe cat ajunsesem eu. Ea se scula noptile cand ardeam de febra si o ajuta pe mama, ea imi facea frectie cand mi se indesau muschii pe coloana si nu ma puteam misca, ea m-a oblojit de oreon si a facut misto de mine cand am facut in a 12-a varsat de vant. Ea e femeia care daca afla ca ma duc in vizita imi face varza calita si scoate sticla de vin de tara. Ea imi plange si imi rade :), ea ma cocoloseste si ma rasfata chiar si acum.

Multa sanatate tanti Nina mea sa va dea Dumnezeu:)

Femei am avut la scoala generala invatatoare. Femei am desenat, pictat, sculptat si modelat dintr-a 5-a pana in a 12-a la liceu cand nu erau bani sa aduca modele si ne pozau femeile de serviciu.

Femei is foarte putine acum in viata mea. Alese pe muchie si numarabile pe degetele de la ambele maini.

Insa, dintre toate, Mama ramane cea mai femeie.

Femeie in toate sensurile si barbat suficient sa demonteze alte sensuri :)

A avut grija de trei copii, acum are grija de trei caini si un motan. Nu am auzit-o vreodata sa se planga nici daca durerile erau crunte. Mama, un munte de cultura si educatie, un om bun pana la prostie, un om care stie sa puna oasele la loc. 1.65m de intelepciune, credinta, forta, umor si nebuneala cu care eu ma cert zilnic…beneficiind de diferentele varstei :)).

Mamei mele cea puternica care imi zambeste si ma spumega :)) cand mie imi crapa cerul, care ma linisteste cand durerile de spate pe care le am sunt insuportabile si cand mi-e frica ca o sa fie ultima zi in care o sa ma mai misc, ei ii multumesc in fiecare zi ca exista si lui Dumnezeu ca mi-a dat-o.

De aici, de unde muncesc, o femeie, un singura are un cuvant bun pentru mine si ma numeste “fata ei”. O femeie slabita de viata si amaraciuni care uda florile si curate treptele si wc-urile si birourile. Adusa de spate si cu un zambet molcom, imi lumineaza fiecare zi cand eu stresata incetez sa ma mai bucur de..cam orice.

Nu stiu ce probleme are, nu stiu nimic dar ii multumesc pentru tot!

Acesta a fost postul meu dedicate celor importante pentru mine.

Acelor “contemporane si omniprezente” in viata, poate altadata cu ocazia altui post:)

Celor care au fost, putinelor care inca sunt din cele descrise mai sus, le multumesc pentru ca m-au invatat sa privesc oamenii nu doar sa ii vad. Sa ii ascult nu doar sa ii aud. Sa ii inteleg nu sa ii judec.


Bagari de seama

  1. curcubitator

    :(( ... uite ce-mi faci... din prima zi dupa concediu :((

  2. lachesis

    :(( ... uite ce-mi faci... din prima zi dupa concediu :((
    :)....curcubitatorule...nu-mi curcubitaci p-acii mai:)

  3. plughy

    vai, ce-mi place cum scrii..si ce stari imi dai..
    cred ca am devenit fana a blogului tau, really :">

  4. lachesis

    vai, ce-mi place cum scrii..si ce stari imi dai..
    cred ca am devenit fana a blogului tau, really :">
    multam frumos:)


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile

lachesisthemeasurer@yahoo.com

Declaratia Universala a Drepturilor Omului (DUDO) in art.19 stipuleaza: orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii. Acest drept include : libertatea de a avea opinii fara imixtiuni din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primii si de a raspandi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

TREI...
Trei, cifra fatidica,

Nu pierde vremea,

Nu se justifica.

Cica sunt de treaba, eu n-as zice:P. Verbul meu: VREAU! Timpul meu:ACUM! Activitatile mele preferate: Fac ce vreau, cand vreau si cum vreau! Cuvantul preferat: NU! Placerea suprema: SA MANIPULEZ! Egoista? - Pana in panzele albe :P Darnica: doar daca bag omu' in suflet. Ce nu impart: ciocolata si cola. Umor: 100% quality: the best of... Fitze: Cand e necesar dar in genere nu! Pitici pe creier: suprafata suprapopulata. Sarita de pe ax: un da convins!!! The best of me? Selfcontrol The worst? I have feelings! Ce imi place: non-culoarea: negru. Ce detest: sa nu fie cineva in stare sa ma minta ca lumea si manelele; ciorile si blondele tute. Cu ce ma laud: cu nimic, sunt o stare de fapt :D Ce ma plictiseste: aproximativ orice. Ce ma scoate din sarite: sa mi se impuna, reprosurile, crizele de muieri isterice, vorbitul prea tare, sculatul brusc din somn, sa mi se umble in lucruri, sa mi se tina contul la:bani, timp, chef, sa mi se repete de jdemii de ori acelasi lucru in speranta ca ma voi lasa convinsa si muuulte altele. Cum sunt? usor de scos din sarite. Ce am in suflet: spatii nedefragmentate. Ce consider ca am nevoie: sa fiu luata exact asa cum sunt. Ce nu trebuie sa mi se faca: incercarea de a ma schimba. Ce nu trebuie sa imi ceri: TIMP si INCREDERE;

Serchuieshte


Impartzeala blogului

Aaaah...

Aboneaza-te la capodopere


Vizitez...

Statussus

Musafiri:379.970
Capodopere:377
Bucati bagari in seama:2.285

Mai vechi

  • Sah Eu mut o zi alba, El muta o zi neagra. Eu inaintez un vis, El mi-l ia la razboi. El imi ataca plamanii, Eu ma gandesc un an la spital, Fac o combinatie stralucita Si-i castig o zi neagra. El muta o nenorocire Si ma ameninta cu cancerul (Care merge deocamdata in forma de cruce) Dar eu ii pun in fata o carte Si-l silesc sa se retraga. Ii mai castig cateva piese, Dar,uite,jumatate din viata mea E scoasa pe margine. - O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul, Imi spune el. - Nu-i nimic, glumesc eu, Fac rocada sentimentelor. In spatele meu sotia, copiii, Soarele, luna si ceilalti chibiti Tremura pentru orice miscare a mea. Eu imi aprind o tigara Si continui partida. Fără punctuatie - Care apropie oamenii, ai spus? Nu stiu - parca-as vrea să-ti ghicesc în talpa. - Poate în palma. - Eu nu ghicesc decât în talpa. - Ce semn de punctuatie? - Nimic, adica pune un numar. Ce numar porti la pantofi? - 36. - Foarte bine, 36 mă inspira. Oricum, e un numar cistigator - Imi place cum inchizi tu ochii. Atunci când inchid ochii, plutesc. Adiacente Adiacentele la ce-am de spus Erau acolo si acuma nu-s, Ia-le de unde nu-s, adiacente, Căci nici în gusile fosforescente Nu mai gasesti nimic de luat, de pus. Visul mi-e plin de oarba cutezanta Cu care musca greul din distanta, Greul pamintului, pe sub pământ. Si tot aduna rime si aluzii Ca intimplarile la coltul buzii, Fumind tigara si-afumind un gând.
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare