Joi, Octombrie 2, 2008, 10:09 AM 

Abreviere de toamna



Diminetile mele incep rapid. Ma invart foarte repede in jurul lucrurilor care conspira la atingerea mea rezultand actiuni.

Ritmul se diminueaza cand ies din casa. Totul este putin mai lent, aproape insesizabil. Si diminetile devin unice.

Ritmul meu atinge pamantul care are de fiecare data alt miros. Iarba isi schimba coloritul pe zi ce trece in acordurile de toamna rece si proaspata care miroase a pruna brumarie si a vin cald baut de infrigurati.

Cerul imi anunta ziua valurindu-si culorile in functie de…personalitatea mea?:)

Diminetile mele imi adica luciri de lumina trupeasca pe crupa cailor puternici care sunt pe camp. Imi plac caii. Viata trepideaza sub pielea intinsa pe muschi. Sunt vii.

Nici pietrele nu sunt aceleasi dimineata. Nici nu ar putea fi:). In fiecare zi sunt calcate de alti pasi isi amintesc alte lucruri. Cum ar putea sa ramana indiferente…

Frunzele copacilor zambesc in neintelese glasuri de copii: a verde crud ramas din vara, a cupru vechi respirand memorie, a aur cald amintind prezentul.

Si ziua mea se duce incotro vor cele trei voluptati: El, eu si restul.

Si diminetile mele ma fac sa imi doresc serile. Surorile diminetilor mereu unice pe care le simt de fiecare data altfel, muncite, meritate, impetuoase prin mandria cu care asteapta noaptea.

Noaptea care imi va aduce o noua dimineata.

Dimineti bune s-aveti oameni buni, mai ridicati ochii din pamant;)


Duminica, Noiembrie 26, 2006, 10:55 AM 

...si cate ceva despre iarna

Eram la birou saptamana trecuta cand una dintre colegele mele Rodica a pus o melodie care m-a facut sa ma ganesc intens la craciun. Nu stiu cine canta, Barry White sau Sinatra...dar sunetele ma faceau sa ma gandesc ca craciunul perfect.
Craciunul petrecut cu familia sau prietenii, plin de pregatiri, cu multe glume si obraji rosii de ras.
Cu vin fiert si aburind, mere coapte in zahar si scortisoara, ceaiuri cu rom, miez de cozonac cald si fursecuri cu stafide dulci.
Atunci m-am pornit sa vorbesc cu Rodi, desi putin, despre cum ar fi craciunul perfect.
Nu am apucat sa ii spun cate vroiam pt ca aveam treaba.
Dar ma gandeam la ea.
La familia ei.
Rodica e o femeie usor durdulie zimbitoare mai tot timpul ca daca nu-i zambeste fata sa ii ridice obrajii ca merele proaspete.., sigur ii vor zambii ochii aia mari si blanzi de caprioara care p mine ma inebunesc uneori prin cate blandete pot avea.
Sotul ei in schimb..e ceva de speriat. Nu stiu cum sunt unii oameni capabili sa zambeasca tot timpul.
Eu un tip bine facut, genul deschis blondin si pare atat de bland...
Exact ca si Rodica.
Imi sunt dragi.
Ce vroiam sa ii spun Rodicai si nu am apucat este ca eu ii vedeam pe ei la ei acasa, el impodobind bradul cu copilul lor care s-ar fi jucat cu globurile pe jos, in pijama, cu sosetele mai mult pe langa labute decat in picioare.
Ca o vedeam pe Rodi venind de la bucatarie plina de aroma de ciocolata si alte bunatati de prin bucatarie.
Ca ii vedeam fericiti.
Linistiti.
Eu nu ii cunosc foarte bine pe oameni astia.
Ii vad zilnic la munca.
Dar mi-as dori sa le fie asa. Sa le fie bine.
Ca sunt oameni buni.
Si pt. mine mi-as dori ca de revelion macar sa ninga.
Craciunul pt. mine insamna munca.
Nu am avut si nu o sa am probabil nicodata acel craciun perfect pe care il doresc Rodicai si familiei ei.
Mi-ar placea, in schimb, sa imi pot aduna prietenii.
La un vin bun.
La un brad impodobit anapoda si multa caterinca.
La schimbat de biletele cu porunci haioase si cadouri surprinzatoare si amuzante.
La caldura.
La spus povesti.
La trecut peste amaraciuni si necazuri.
Cu toate astea, ca si mine, prietenii mei muncesc de craciun.

Craciunul a ramas tot poveste calda printre fulgi.
Si noi...nu mai credem in povesti.

Duminica, Noiembrie 26, 2006, 10:17 AM 

Melancolie...de toamna trecuta

Nu ca acum ar fi toamna dar nici iarna nu pare a fi.

Cand eram copil imi amintesc foarte clar ca imi placeau mirosurile toamnei.
Am avut ocazia sa prind un Bucuresti mai plin de verdeata si copaci decat acum.
Pe vremea acea toamna avea cum sa dezbrace Bucurestiul de o vara torida si il putea imbraca in mirosuri si culori pe care nici un alt anotimp nu le putea da.
Diminetile toamnei erau catifelate acoperite de ceata si roua rece si linistite prin sunetele care nu se mai loveau de frunzele copacilor din vara.
Simteam aerul rece fara sa fie taios si mirosul ploii mocninde imi astupa narile.
Dimineata pietile, pe atunci, neacoperite de atata sticla si netransformate in complexele de acum...il chemau pe bunicul meu la facut piata.
Nu imi amintesc sa ma fi dus vreodata cu el dar imi amintesc clar ca ma scotea din joaca mea venitul lui acasa cu sacosele pline. Atunci coboram de sus de la etaj in bucatari si vedeam rostogolindu-se pe masa gutuile ele galbene si aguride acoperite cu puf molatec, prunele brumarii cu gust de ceata care isi spargeau carnea in dintii si ma umpleau cu gust de toamna si strugurii care erau cu boaba mica si neagra si foarte dulci, inciorchinati p-un vrej de nu stiai de unde sa alegi.
Atunci era o placere aproape senzuala sa vii de afara de la aerul rece si sa te lasi primit de o casa calda cu miros de paine abia scoasa din cuptor si lapte cald cu putina cacao si scortisoara.
Imi placea cand bunica prea ocupata sa stea de capul meu imi punea caciula pe cap si ma expedia afara unde pamantul toamnei se uita la mine prin castanele lucioase care mai picau prin covorul mare de frunze.
Intodeauna adunam cosuri de conuri de brad si castane..pe care cu mama mai tarziu le decoram pentru craciun.

Atunci...erau multe frumoase.
Poate ca pt. ca eram eu copil si le vedeam altfel ...sau nu stiu..
Acum nu mai vad culorile toamnei.
Nici nu mai simt mirosurile.
Pt ca nu mai am de unde. Totul s-a modernizat.
E ca si cum cineva ar fi decretat undeva, intr-o noapte de-alungul anilor care au trecut alcatuindu-mi viata, ca nu am nevoie de copaci.
Am acum complexe acoperite de sticla, beton si zid.
Am arome la punga, cutie, borcan...niciodata macar asemanatoare cu ce simteam in copilarie.
Trebuie sa ma duc in parcuri care majoritatea sunt atat de prost ingrijite incat deprima si intristeaza.
Acum am mall-uri.
Unde toamana vine in trend-uri si cool-uri si must-have-uri.
Doar asa mai simtim toamna...prin TENDINTE.
O tentativa de toamna plina de tendinte.

Toamna mea imi daruia pe atunci raze de soare.

Razele de soare ale anului 2006 le pot vedea in reflexiile unor blocuri cu ziduri de sticla si pe fata uneia care poarta niste ochelari GF cu lentilele mari cat ochii mustei tze-tze din desene animate japoneze.

Imi pare rau ca oamenii nu au stiut sa aiba grija de ceea ce ii inconjoara, de putina frumusete a Bucurestiului, de arhitectura, de natura, ca nu am stiut sa avem grija de noi insine.

Cand traia, bunicul meu imi arata lucruri si locuri pe care si el le avusese si le iubise cand era tanar.

Noi ce vom arata copiilor si nepotilor nostrii?

Luni, Octombrie 23, 2006, 10:45 PM 

....oboseala

E buna oboseala.

Oboseala zilei d munca care iti curma firul gandirii si iti afunda mintea intr-o lene calda, moale si sfarsita in care, cel putin eu, realizez ca daca mintea ar avea muschi..., acestia ar fi placut durerosi si incordati meritandu-si odihna.

Imi place sa am oboseala aia de am_facut_ceva_bine_azi in vene.
Sa imi doresc somnul nu ca p o nevoie ci ca p o savurabila placere numai a mea.

Oboseala te face sa te gandesti la lucrurile care-ti plac si sa le rumegi fin si delicat din varful buzelor, chestii pt care, de altfel, in viteza realitatii, nu le-ai aprecia atat d mult.
Oboseala toceste ascutimea furiilor si al problemelor.

Oboseala fragezeste carnea in intampinarea degetelor calde.
Adoarme pleoapele.
Iti toarce prin preajma.
T ademeneste sa dormi.

Oare somnul are gust?

Somnurile meu au gust.
Au gust de zuzu adormit cu gust pufos de bezea.
Gust de premiu castigat de oboseala.
Gust de copil amestecat in lapte cu scortzisoara.
Gust de femeie calda si multumita.
Gust aspru de furie cand somnul nu mi-e prieten.

Oboseala mea ajunge acasa inaintea mea si imi deskide usa in papuci flamanzi dupa sosete cu degete.
Oboseala mea e darnica si ma lasa sa ma intind pisiceste in zambetul pernelor.

Sunt obosita...:)

Miercuri, Octombrie 11, 2006, 10:43 AM 

Beein' a friend...

"Prietenia este inainte de toate certitudine, asa o si deosebeste de dragoste. Ea mai inseamna si respect si acceptare totala a unei fiinte"....

...asta am gasit-o ieri mai p seara undeva intr-unul dintre blogurile gazduite aici. As vrea ca proprietarul sa nu se supere ca mi-am permis sa "fur" acest citat.
Pana sa il citesc aveam conceptii, principii si alte kestiuni clar definite asupra preteniei.

Prietenia, my point of view:

- atunci cand te lasi la o parte pe tine si ajuti, sprijini pe cel numit prieten.
- incredere.
- respect.
- congruenta.
- sprijin neconditionat.
- intelegere.
- punctualitate pe absolut toate planurile.
- sinceritate.
- toate cele de mai sus cu toate derivatele de rigoare adunate sub cuvantul RECIPROCITATE.

Acum, kestia e ca ieri, poate si din cauza ca eram mai ok cu mine si cu restul lumii, am vazut un pik mai din afara citatul respectiv.

"acceptare totala a unei fiinte"..., aceste cuvinte au devenit de ieri pt. mine CRITERIU.
Am luat o foaie de hartie si am notat numele fiecarui catalogat in sertarele sufletului meu ca prieten.
M-am intrebat la fiecare in parte daca il accept sau nu total.
Cei bifati cu raspuns afirmativ au fost incredibil de putini.
Si am zambit.
Pt. ca asta simteam si eu.
Doar ca nu stiam cum sa pun intrebarea ACEEA care sa impace simtirea cu ratiunea.

Cine a mai citit din ce am mai scris eu p-aici a observat clar ca nu sunt o fire toleranta.
Ieri mi-am dat seama ca daca e sa fiu toleranta totusi, prin absurd, as prefera sa fiu cu un strain.
Nu cu prietenii.
Nu cu cei pe care ii bag in suflet.
Prefer selectivitatea.
Vreau RECIPROCITATEA.

Si am fost corecta.
Mi-am pus si mie intrebarea asta.
Oare eu sunt acceptata total?
Si nu am putut raspunde decat subiectiv, lucru care nu m-a satisfacut.
Atunci am intrebat pe unii dintre cei bifati afirmativ pe lista mea.
Reactiile au fost variate: rasete, intrebari gen "ce-ai ma? te-a lovit meteoritu''", raspunsuri afirmative cu sau fara adaugiri, etc.
Au fost unii pe care nu i-am intrebat.
Oamenii aceia, sau mai bine spus, din partea lor, simt atat de puternic ca ma iubesc si ca tin la mine incat nu am putut sa intreb, nu mi-am permis sa ii jignesc pe cei care in fiecare zi imi dovedesc dragostea lor si prietenia neconditionata.

Si ieri lista mea a suferit serioase modificari.
Am prioritizat.
Am acum: aia, cunostinte, relatii, amici si prieteni foarteee putini.
Si ma simt si mai hepii ca ieri.
Pt. ca acum nu imi mai simt sufletul impartit ampulea si zadarnic.
Pt. ca acum zambesc si imi numar degetele de la maini pt. ca am pt. fiecare deget cate un prieten.
Si voi mari numarul asta.
Daca voi avea cu cine si cu ce.

Eu nu sunt un container de oferit moka prietenie cui nu stie sa fie la randul lui prieten cu mine.
Eu refuz sa mai deschid bratele cuiva care nu stie sa deschida la randul lui bratele.

Ma reintorc la cuvantul meu preferat: NU!

Nu vreau sa iti ascult lamentarile pe timpul si energia mea.
Nu vreau intrigile tale.
Nu...
Nu..
Nu la puterea n.

Vreau sa intelegi ca ceea ce dai, exact asta vei primi.
Vreau sa realizezi ca daca vrei si ai pretentia sa primesti..., TREBUIE sa stii sa dai.


Si asta semnifica CERTITUDINE!!!

Marti, Octombrie 10, 2006, 12:14 PM 

Beein' hepii...

...e cand imi incepe ziua cu soare.
Cand ascult in casti, la maxim, concertul de mandoline in C Major de Vivaldi.
Cand nu ma mai enervez ci doar incep sa admir starile variate, mai mult sau mai putin bune, ale oamenilor din jurul meu.
Cand ridic fata spre soare ca sa mi se incalzeasca.
Cand daca ma gandesc la anumite chestii simt ca inima mi se sparge in bucatele multicolore si fericite.
Cand in imaginatia mea, iau bucatele alea de inima si le arunc spre altii ca sa zambeasca si ei. Fiecare in culoarea unei bucatele din inima mea.
Cand sunt calma.
Cand prefer sa zambesc nu sa ripostez, cand trec peste.
Cand sunt atat de...in sufletul meu incat imi permit sa zambesc complice vietii si lumea sa se mire de acel zambet dar sa li se para taree familiar :)
Cand imi cufund fata in flori reci si proaspete.
Cand vad copii care se joaca si imi vine sa ma joc cu ei.
Cand imi rezerv luxul de a spune referitor la ceva ce nu imi convine..."nu. nu acum. acum ascult. ma ascult p mine.".
Cand abia astept sa fiu sarutata de tot ceea ce ma inconjoara.
Cand am sentimentul ca eu sunt cea mai cea intr-o lume gri.
Cand am chef de gutui pufoase si aguride.
Cand am chef sa beau o cafea calda si aromata cu genunchii la guira p o banca uitandu-ma la porumbei desi sunt la birou si lucrez.
Cand eu fanatica lipsei de timp as da orice sa opresc clipa.
Cand...
...sunt tare multe chestiuni care ma fac pe mine hepii.
Toate simple.
Colorate.
Calde.
Lucruri pe care voi, unii, le-ati uitat.
Eu nu le uit.

Umpletzi-va sufletul oameni buni de tot ce e mai bun acum!

Va doresc o zi cum o am eu.

   


lachesisthemeasurer@yahoo.com

Declaratia Universala a Drepturilor Omului (DUDO) in art.19 stipuleaza: orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii. Acest drept include : libertatea de a avea opinii fara imixtiuni din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primii si de a raspandi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

TREI...
Trei, cifra fatidica,

Nu pierde vremea,

Nu se justifica.

Cica sunt de treaba, eu n-as zice:P. Verbul meu: VREAU! Timpul meu:ACUM! Activitatile mele preferate: Fac ce vreau, cand vreau si cum vreau! Cuvantul preferat: NU! Placerea suprema: SA MANIPULEZ! Egoista? - Pana in panzele albe :P Darnica: doar daca bag omu' in suflet. Ce nu impart: ciocolata si cola. Umor: 100% quality: the best of... Fitze: Cand e necesar dar in genere nu! Pitici pe creier: suprafata suprapopulata. Sarita de pe ax: un da convins!!! The best of me? Selfcontrol The worst? I have feelings! Ce imi place: non-culoarea: negru. Ce detest: sa nu fie cineva in stare sa ma minta ca lumea si manelele; ciorile si blondele tute. Cu ce ma laud: cu nimic, sunt o stare de fapt :D Ce ma plictiseste: aproximativ orice. Ce ma scoate din sarite: sa mi se impuna, reprosurile, crizele de muieri isterice, vorbitul prea tare, sculatul brusc din somn, sa mi se umble in lucruri, sa mi se tina contul la:bani, timp, chef, sa mi se repete de jdemii de ori acelasi lucru in speranta ca ma voi lasa convinsa si muuulte altele. Cum sunt? usor de scos din sarite. Ce am in suflet: spatii nedefragmentate. Ce consider ca am nevoie: sa fiu luata exact asa cum sunt. Ce nu trebuie sa mi se faca: incercarea de a ma schimba. Ce nu trebuie sa imi ceri: TIMP si INCREDERE;
  • <<2016.Septembrie 
     1234
    567891011
    12131415161718
    19202122232425
    262728293031 

Serchuieshte


Impartzeala blogului

Aaaah...

Aboneaza-te la capodopere


Vizitez...

Statussus

Musafiri:379.806
Capodopere:377
Bucati bagari in seama:2.285

Mai vechi

  • Sah Eu mut o zi alba, El muta o zi neagra. Eu inaintez un vis, El mi-l ia la razboi. El imi ataca plamanii, Eu ma gandesc un an la spital, Fac o combinatie stralucita Si-i castig o zi neagra. El muta o nenorocire Si ma ameninta cu cancerul (Care merge deocamdata in forma de cruce) Dar eu ii pun in fata o carte Si-l silesc sa se retraga. Ii mai castig cateva piese, Dar,uite,jumatate din viata mea E scoasa pe margine. - O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul, Imi spune el. - Nu-i nimic, glumesc eu, Fac rocada sentimentelor. In spatele meu sotia, copiii, Soarele, luna si ceilalti chibiti Tremura pentru orice miscare a mea. Eu imi aprind o tigara Si continui partida. Fără punctuatie - Care apropie oamenii, ai spus? Nu stiu - parca-as vrea să-ti ghicesc în talpa. - Poate în palma. - Eu nu ghicesc decât în talpa. - Ce semn de punctuatie? - Nimic, adica pune un numar. Ce numar porti la pantofi? - 36. - Foarte bine, 36 mă inspira. Oricum, e un numar cistigator - Imi place cum inchizi tu ochii. Atunci când inchid ochii, plutesc. Adiacente Adiacentele la ce-am de spus Erau acolo si acuma nu-s, Ia-le de unde nu-s, adiacente, Căci nici în gusile fosforescente Nu mai gasesti nimic de luat, de pus. Visul mi-e plin de oarba cutezanta Cu care musca greul din distanta, Greul pamintului, pe sub pământ. Si tot aduna rime si aluzii Ca intimplarile la coltul buzii, Fumind tigara si-afumind un gând.
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare