Joi, Octombrie 26, 2006, 01:12 PM 

DINESCU DESPRE FEMEIA DE CARIERA

Odata, la serviciu, am dat de o colega nervoasa la toaleta.
Iesise din cabina, isi netezea fusta si bombanea: "Stii bancul
ala cu Itic?". N-am stiut daca vorbeste cu mine, asa ca am mormait incert, in asa fel incat, la o adica, sa reiasa ca eu de fapt cantam.
A continuat si m-a scapat astfel de propria-mi mutra buimaca: "Cica se ruga Itic toata ziua la Dumnezeu: d
a, Doamne, sa castig la loterie! Ajuta-ma, Doamne, sa castig la loterie, hai, Doamne, zau, de ce nu ma ajuti si pe mine sa castig la loterie?! La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atata vaicareala, se repede la el: ma, Itic, pe cuvant ca te-am auzit si m-am straduit din rasputeri, dar te rog frumos, ajuta-ma si tu putin: joaca la loterie!"

Am hahait cu ea un pic, dar asteptam legatura dintre banc si motivul reuniunii noastre private.

A continuat: "Asa si eu, draga: tocmai am facut acum un test de sarcina care, normal, mi-a iesit negativ. Am plans ca proasta, cu fundul pe colac, fiindca ma screm de vreo patru ani sa raman gravida si degeaba! Dupa aia insa, brusc, mi-a bubuit mintea c de la ciclul trecut n-am mai facut sex, de fapt! Ca eu cu barbata-miu nu ne intalnim decat 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decat de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindca imi fac parul cu drotul, pantofii cu crema si botul cu ruj."

Verifica-ti agenda, am putea sa ne vedem azi la 1.45 sa luam lunch-ul si sa facem un copil?

Ma uitam la ea cu ceva ce fusese pana de curand admiratie, dar deja nu mai eram sigura: femeie de cariera, obsedata de promovare, leafa, autoritate si performanta. Vorbea jumate-n engleza, jumate-n romana, cum se poarta acum, era toata numai taioare, promousin, targhet, auernes, marchet, pablic-rileisans, plening, risarci, fidbec. Dama spirt, cu parul prins ca madam Ecaterina Andronescu -Abramburica, era deci colega-cea-fara-de cusur, carierista care se temea doar de bomba atomica si de barbatii care cred ca femeile sunt inferioare. Avea un sot manager, care-si facea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului napraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau in multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mandria-n ei. Dar n-aveau copii… Asta lipsea din tabloul perfect. Cand au implinit 30 de ani, au facut consiliu de familie , cu parinti si cu socri, cu tot, si au decis sa aiba un baiat si o fata, neaparat in ordinea asta. Cand au implinit 34, s-ar fi bucurat sa aiba si-un pechinez, numai ca progamul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, si ii lasa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, manca uscatura. Apoi se strecura in pat langa ea, dar n-o trezea niciodata pentru sex, fiindca el trisa, seara nu facea dus, nu mai avea timp. Facea doar dimineata.

Ea vazuse-n filme cum femeile de cariera isi faceau test de sarcina la WC-ul firmei, deoarece acasa nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare data era ca numai din ovulul ei nu se putea isca nici un fat, mai trebuia si ceva de la el, parca. Dar el avea de invatat ca s-ajunga docent, ea avea de ajuns cea mai sefa si de castigat bani. Copiii nu apareau, iar cuscrii faceau deja consilii numai intre ei, hotarau ceva, insa rezolutia ramanea nerostita, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu raspundeau, erau in miting.

Pe ea, ovulatia o prindea numai in brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cand erau studenti si obisnuiau sa mai si traiasca, ea ii desenase doua ovare si niste puncte pe care le inghesuiau alte puncte, cu coada.

Femeile s-au opintit cateva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste tampite, si multumim patronului ca ne da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de deadline. Sefii pleaca de vineri la pranz si-i mai vezi luni dupa-masa, cand se desteapta din mahmureli de cinci stele.

Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca de-aia ai dat atat din coate si-ai facut ulcer de cand mananci numai kebab in chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal.

Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e impicatit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". in somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipand. Nu pentru ca te innebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7.30 si la 8 trebuie sa fii la firma si-ai dormit stramb si-ti sta bretonul ca o bidinea.

Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta...

Munca e buna numai cand ti-aduce un franc cinstit in buzunar si, mai ales, iti da si ragazul sa-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede ca trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe saptamana si sa ametesti in bar doua zile pe saptamana. Asta e raportul minim rezonabil.

Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care ii hraneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe saptamana (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg, sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mancare la copii, spala vase si-o asteapta pe ea cu masina la firma, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cand opereaza el pe creier si mai face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sa investeasca.

Femeile care au vazut-o pe Diane Keaton in "Baby Boom" se lasa drogate de gandul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia ca se poate orice. Ca sotul, copilul, ciobanescul german si siameza asteapta oricat, ei latra la unison de mandrie ca au o directoare in familie.

Cand ambii soti muncesc deopotriva, ajungi sa le intelegi masochismul, pana la urma. Pericolul dospeste abia cand femeia de cariera are acasa un inginer care scapa la 4.00 de la uzina, apoi vrea mancare cu sos, maiouri cat de cat curate si putin sex. Muncind ca o disperata ca sa nu cumva sa fie promovata alta In locul ei, la o adica, femeia se inscrie deja la divortul part-time si faciliteaza harjoana extraconjugala a barbatului constrans de hormoni.

Cand constati ca fetita ta ai spune "mama" soacra-tii (care nici nu te-a vrut de nora, fiindca nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce stia) si bazaie ca pe bona o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam tarziu sa-ti dai demisia. Copilul nu intelege ca tu crapi muncind ca sa aiba el garsoniera-n Bucuresti cand termina liceul (daca l-o termina, ca tu n-ai timp sa-i verifici lectiile). Copilul vrea sa stai langa el, calda, pufoasa, atenta, sa simta dragostea ca pe o perna de plus. Dar tu, care-ai raspuns la celular si-n clipa cand te cerea ala de nevasta, si i-ai spus lui "da", acoperind o secunda telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene si ai continuat sa vorbesti cu seful de sectie la telefon, nu prea intelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la cariera de dragul familiei.

Mircea, fa-te ca traiesti!

Apropo, cand ti-ai inchis ultima data telefonul, ca sa vezi un film fara sa te deranjeze nimeni? Nu e cazul, ca pe vremea cand ai vazut tu ultimul film inca nu se inventasera telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu roata si fir carliontat. Vasazica: ultimul film vazut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte citita a fost "Notiuni de introducere in cibernetica", ultima iesire in natura a fost pe ierbuta de la Romexpo, cand ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima data cand ai gasit alimentara deschisa in drum spre casa inca se gasea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot si odata i-ai facut uneia o confesiune prin fax, inca ii cumperi copilului haine cu doua masuri mai mici, fiindca atat purta cand te-ai angajat, ultima data cand ai fi vrut sa faci sex aveai ciclu, iar ultima data cand ai facut sex te-ai inhibat, fiindca uitasesi sa-i spui ceva contabilei.

Nu i-ai mai spus barbatului din viata ta "te iubesc" de-o vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu, ar trebui sa i-o suieri in timp ce-ti tai pielita de la unghii, imediat dupa ce-l ameninti sa nu cumva sa uite sa-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, ca-ti vine sigur deseara sau maine.

Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, intotdeauna. Chiuleste si tu, salveaza-ti viata, femeie! Atat cat se poate. Ia bunul simt, in doze homeopatice. Sa stii numai tu.

Cele mai frumoase petice de viata le-am cautat fugind de raspundere. Cea mai bunaa bere pe care am baut-o in viata mea n-a fost la Praga, ca lumea buna, ci in Herastrau, cand o taiasem de la sedinta de redactie, lasand vorba ca mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii sa strang apa. Mi-a ramas in cap (si mie, ca atator altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cand habar n-aveau ca intrasera deja in direct, si cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fa-te ca lucrezi!". Si Mircea a ascultat. Si-a ajuns departe.

Pana cand vom pricepe omeneste talcul acestui indemn vital, vom continua sa ne prefacem ca traim.



Eu..prea multe comentarii nu pot avea la acest articol.

Eu sunt intr-o oarescare masura ca tipa asta din articol.

Ma intreb pt. ce?

Nu am timp.

D nimic.

Nu ma relaxez decat rar si...contra timp.

Am agenda facuta p urmatorii 4 ani.

Cu pierderi calculate si....fara abateri.

Fac un efort psihic imens pt... a ma relaxa la o bere.

Vorbesc in somn...despre..munca.

Carierista nu po' sa zic ca sunt dar vreau ca ceva..p undeva...sa se aleaga d mine.

Uneori se intampla ca daca ai intrat in circuitul asta al overdoze-ului d munca...fie ca esti femeie sau barbat...sa nu mai poti iesii.

Un prieten foarte bun mi-a trimis articolul asta azi. Eu avand in status p mess un mare "NU MA DERANJAA".

El m-a rugat sa imi fac timp chiar daca mi-e greu si sa il citesc.

Si-a cerut scuze de deranj.

Am inceput sa il citesc. Aveam o dispozitie buna.

Nu o mai am.

Nu imi doresc copii. Nu acum.

Dar vreau sa fiu hepii. Hepii egal timp.

Cum sa fiu hepii daca nu am timp?

Cum sa...multe...

Mda...



Tag-uri Technorati: , ,

Miercuri, Septembrie 27, 2006, 11:29 AM 

Veni, vidi, vici sau scleroza?

Cineva zice ca sunt dependenta de castig. Cine ma? Eeeuu? Nicidecum oameni buni. Castigul desi genereaza un soi de satisfactie efemera dar intensa, nu ma excita cu nimic. Nu imi lasa papilele gustative sa se bucure de "gustul victoriei" cum probabil se intampla la altii. Altii care se considera ratati inainte de a castiga si odata cu castigul aproape ca au orgasm (numai zic ca daca te consideri un ratat, indiferent de natura castigului, tot ratat vei ramane).
Sunt dependenta de altceva. De vanatoare. De pregatirea atenta si minutioasa premergatoare ofensivei. Sunt dependenta de partea nevazuta a castigului. Si e si normal pana la urma. Sunt norocoasa. O norocoasa!
Daca duci un om spre un castig si acela pierde si in momentul culminant va urla din toti rarunchii..: "AM CASTIGAAAAAAAAAAAT!"... probabil vei spune..."sireacul..scleroza in placi, schizofrenie"...si alte boli care incep cu litera "S". Desi, sireacul a castigat. In felul lui. A vazut, palpat, insusit partea nevazuta a castigului.
Din nefericire, voi oamenii, de multe ori, tindeti sa doriti atat de mult ACEL castig incat pur si simplu orbiti si numai vedeti restul, atat de importantul rest.
Unde dracu' or fi la reducere ochelarii astia de cal cu care sunteti toti echipati?
Eu dupa vreo luna de munca am plecat sa castig pt. ca asta e natura naturii, firea firilor si mersul mersurilor. Si, pe lentila_jumatate_acoperatoare_de_ochi_creer a unor "binevoitori", s-a afisat spontan..."vaaaai...imi pare rau ca nu ai castigat, sincer...". desi eu, aracan de mine, castigasem.
Si mamaaa cat am mai castigat :) : 4 bucati oameni geniali care mi-au devenit si foarte buni prieteni si pe care ii voi avea in suflet pana o sa crap; O alta experienta denotativa si conotativa; am invatat: mai mult, mai nou; am inteles: mai mult; am ascultat, mi-am imaginat, am creat, am ras, am plans, am simtit.
Cine a pierdut?
In nici un caz eu! In nici un caz noi!
Cei care mi-au spus sa nu ma las, sa continui, cei care m-au sprijinit si nu au venit cu false si inutile pareri de rau sunt cei care ma cunosc si imi cunosc firea...viscerala cum spunea mai deunazi unu'.
Traiu, omul care nu cred ca stie sau banuieste ca e idealul meu pe parte de caracter, profesie, evolutie, aciditate si nerv, mi-a dat intodeauna si continua sa imi dea forta de a continua. A-l dezamagi pe el e ca si cum m-as dezamagi pe mine. Daca ar stii, el sireacu', cat de mult a contribuit la viitorul meu si la alegerile si deciziile mele legate de viata, profesie, etc...
Deea...o sursa incomensurabila de forta, optimism si culoare vie a zilei de maine.
Cei din echipa mea...care...wow...si nu cred ca e indeajuns sa zic doar wow :)
Deci...VENI, VIDI, VICI si na ca nu am nici o boala care incepe cu litera "s".

Luni, Septembrie 25, 2006, 01:43 PM 

Soferul

1. Locatie: Bucuresti.

Ora: 10.05

Trafic intens. Blocaje de masini. Autobuzul vine greu. Statiile sunt pline de oameni care asteapta transportul in comun. Noroc cu microbuzele care mai circula pe liniile de autobuze sau cele care merg la supermagazinele Bucurestiului si care reusesc pe riscul calatorilor un super slalom printre masini_pietoni_pietoni_caini comunitari_pietoni...bine ca nu se urca si pe trotuar. Ai norocul ca se misca repede, nu stii daca mai ajungi la destinatie asamblat cum te-a lasat mama natura. Soferii sunt de un real bun simt. Iti este imposibil sa nu simpatizezi cele doua categorii distincte de soferi - barbati in varsta si barbati tineri. Prima categorie ursuza si fudula de urechi, fereasca Domnu' sa fie rau intentionat'..."..nu va suparati, opriti si la prima?"...si ma dau jos la a doua. Ca deh, sireacu, nu m-a auzit. Nici nu imi trece prin minte ca ei au de facut un plan de bani zilnic si un anumit timp de parcurgere al traseului si ca daca nu le face nimeni cu mana sa opreasca in statii sau daca nu sunt persoane in aceleasi statii nu opresc indiferent de calatori. Categoria a doua. Tineri, descurcareti si "jmekeri", cu "boala pe babe" care isi imagineaza ca sunt la cursele de masini. Taieri pe contrasens nu spun. Daca esti apatic luni dimineata cu siguranta vei ajunge super fericit la munca_scoala_acasa ca ai ajuns in viata.

Soferii de pe microbuze sunt atenti, organizati si economici..."n-ai marunt, te dau jos".

Soferii de pe microbuze nu isi ocupa creeru' cu chestiuni minuscule si inutile..."alta bacnota n-ai? Ca asta e mototolita. Nu vezi?" ...don'soara...umila zice: "Nu am sa stiti". Soferu': "e futui...si o arunca pe geam"...loool. Eu nu as arunca o bacnota de 100.000 pe geam. Fata contrariata zice: "Era de 100.000..." "Era de 10. Ce? Nu te uiti la ce bani scoti? replica iritat soferu'.

Eu, cocoana d langa mine si un nenea care se tinea de bara, in acelasi timp: "Ba era de 100.000". Soferu' sictirit si injurand fara nici cea mai mica jena de toate neamurile_rudele_candela_sfinti toate ale masii da restul fetei si nu opreste in statia in care acesta vroia sa coboare. Si tot injura. Si injura. Si injura din nou. "Ba da' mai taci odata ca ma doare capul" cotcodaceste un tinerel din spate. Soferu': "Ba taci ca te dau jos. Aia era de 10 nu de o suta, am vazut eu. Ce's chior?" si injuratul sare la alte cote. Eu, linistita zic sec: " Mda. Era. De 10 RON!"

Soferul tace. Eu tac.

Cobor.

Luni, Septembrie 25, 2006, 11:46 AM 

De la Exarhu pornire ...


Cum se face ca, dupa atata amar de evolutie, oamenii nu mai vor sa fie nimic.

Pai, ce sa-ti mai doresti ca om, daca nu sa te realizezi ca om, tu, ca persoana?! De aceea fetele si o buna parte din mamele lor isi doresc, probabil, in ziua de azi efectiv sa se faca, pardon, curve. Altfel nu se explica de ce umbla imbracate in halul respectiv, de ce le lasa autoritatile de profil sa apara la televizor si sa spuna ce spun. Ele spun ca sunt sexy si lipsite de prejudecati, dar Aprozarul din sangele lor nu minte.

Si cum sa nu fii mandru ca parinte ca fata ta s-a realizat placut in viata ca actrita porno si o cunoaste o tara intreaga, ai?! Acelasi lucru se intampla si cu baietii, care vor sa se faca smecheri si sa scuipe seminte in capul la fraieri si multe alte chestii. In total, populatia tinde catre un Taraf TV generalizat si pare ca nu e o mare problema pentru nimeni ca limba romana suna de parca ar fi vorbita de caini.

Nimeni nu mai corecteaza pe nimeni, asa ca ajungi sa te simti jenat daca ti se intampla des sa nu faci greseli de vorbire cand vorbesti. Sa nu uit sa-i mentionez pe creatorii, in special creatoarele de moda, care sper sa-si primeasca pedeapsa meritata pentru taraniile pe care le fac si sa asiste in blana de capra tivita cu sconcs, in boxa condamnatilor, la Judecata de Apoi a toapelor. Revin la anatomia dorintei contemporane, din care se pare ca a cam disparut organul reproducator. Si asa au ajuns toti sa-si doreasca acelasi lucru, adica mai nimic.

E cumva uluitor ca dupa atata amar de evolutie oamenii isi doresc sa nu fie nimic. A mai aparut zilele astea si un studiu din care reiese ca lumea vrea bani sau sa provina direct dintr-o familie cu bani, ca sa nu-si mai strice deranjul. Intrebarea ce vrei sa te faci cand o sa fii mare a ajuns si ridicola, si periculoasa in acelasi timp. Risti sa obtii raspunsuri foarte frumoase, de genul: cand o sa ma fac male vleau sa ma fac smechel si sa-ti spalg fata si tie, si la familia ta.

Fetele sunt mai delicate si de aceea raspunsurile lor nu pot fi reproduse, dar stim ca si ele vor sa mearga la Paris, chiar in oras, si ca vor sa fie numai a ta, bla-bla. Astea sunt suprafetele monstrului care se naste si cu atat ramanem, pentru ca pe dinauntru nu se gaseste mare lucru, poate niste shopping, gratare, sex fara limite si multa sanatate dumneavoastra si invitatilor dumneavoastra, va multumim ca existati, tineti-o tot asa, sunteti cei mai buni.

Nu cred ca mai exista prea multi oameni care sa aiba curajul sa-si asume faptul ca vor sa fie tamplari, de exemplu. Sau orice altceva in afara de barosan sau nevasta de barosan. Sau copil de barosan sau sofer, sau ruda, sau vecin de barosan. Normalitatea si adecvarea sunt complet iesite din discutie. Vreau sa devin dispare in favoarea lui vreau sa fiu. Bucuria este inlocuita de: sa moara dusmanii mei de ciuda.

Lumea traieste intr-o manea lasata in bucla si nu mai vine nimeni sa opreasca naibii casetofonul cu mp3 player. Pana si la tara, unul care venise sa sape via a cerut mai mult, ca asa i-a spus lui un vecin, dupa care a avut bun-simt si a redus singur suma la jumatate. Dar a adaugat la incheierea contului: imi dai 300, da' spunem ca mi-ai dat 700.

Si tot la tara, un mester de 80 de ani, care inca mai topaie pe acoperisuri, povestea cu bucurie, atentie, cu bucurie, cum se trezeste devreme ca sa munceasca si cat e de fericit cand iese o treaba buna. Ei, sigur, nu mai e de actualitate, acum e alta mentalitate, o sa spuna un moderator de televiziune. Da, trebuie dus la Gradina Antropologica sa-i dea manelistii banane printre gratii.

Tare destept o fi fost diavolul care le-a luat oamenilor multumirea lucrului bine facut si le-a dat in schimb nevroza si nevoia de a arata cu fala cat de putine lucruri stiu si pot. Parca le ia Dumnezeu mintile si ii lasa sa scandeze in cor oriunde gasesc putin spatiu liber: noi nu vrem sa facem nimic.

Nu vrem sa stim nimic, nu vrem decat sa mancam rahaturi, sa vorbim rahaturi, sa imbracam rahaturi, sa construim rahaturi si sa vorbim despre dragoste, fata. De ce or fi oamenii atat de negri la fata cand vorbesc despre implinirile lor? Eu cred ca e chiar de la implinire. Dar s-ar putea sa fie si de la solar, bineinteles. Noi sa fim sanatosi, ca ei nu sunt. Ce-si doreste omul cu mana lui cade singur in ea.

Vineri, Septembrie 22, 2006, 12:05 PM 

Si daca e troleu'...

Azi am auzit o povestioara interesanta si foarte amuzanta care a demonstrat once again ca politistii nostri de "proximitate" ar trebui sa isi verifice din cand in cand parametrii d functionare ai sinapselor si neuronilor.

Locatie: Targu Jiu

Personaju' principal: Politzistu'

Actiune: Trece o coloana oficiala

...asaaa...si nenea politzistul directiona masinile "..tot inainteeee, tineti inainteeee" ca deh..era coloana oficiala.
La un moment dat, un troleibuz!
Un troleu' jegarit d al nostru care vroia musai sa faca stanga!
Culmea tupeului si alta nu!
Politzistu' observa si impacientat incepe sa gesticuleze vehement semnaland soferului de pe troleu sa o IA INAINTEE!
Soferul nu si nu. El sa faca stanga!
Vine politzistul mai aproape si incepeurland si umflandu-si peptul: " da; ia-o dom'le inainte ..,., nu vezi ca trece coloanaaa?"
La care soferul scoate capul p geam si striga si el:...n-am fire dom'leee...cum sa ma duc? Unde sa ma duc" Ca firele merg la stangaaa".
Politzistul nu si nu.
Sa o ia troleul inainte si furios vine la geam si zice " dupa masina mea te tii si vii pan la sectie" (drumul spre sectie fiind tot drept inainte).
Soferul: "dom'le esti nebun? Nu intelegi ca nu am fire? Daca firele fac la stanga, eu cum sa o iau in alta parte"
Si incerca sa ii explice politzistului ca troleul nu merge fara fire.
Politzisul nu si nu.
I-a dat amenda soferului.
Nush pt ce..dar in fine.

Si acu stau si ma gandesc...cat de siguranta ar trebui sa ma simt eu "pazita" de acesti domni politzisti.

Cinste lor!

Marti, Septembrie 19, 2006, 11:46 PM 

BINE!

Adik:

Bolnav
Indispus
Nevrotic
Emotiv ..., "BINE"...astea sunt cuvintele care rasuna condescendent din gura fiecaruia cand este intrebat asaa..de complezenta ce drac mai face.
Ma intreb si eu. Ce drac ii intereseaza p unii ce fac eu? Ce? Au timp sa le spun EXACT CE FAC? Nu.
Daca incepi ca bou' si le spui...ti-o reteaza rapid ca nu au timp si ca "las' ca vbim noi"..pac..un zambet condescendent si gata frateee! Ce?
Doar n'o sa stea acum sa le spui tu ce faci toata ziua sau ce ai facut lately.
Si atunci...DE CE MAMA NAIBII INTREABA?
Raspunsul e unul simplu: COMPLEZENTA SI PLICTIS.
Tu raspunzi din exact aceleasi motive...adaugand eventual si ceva obligatie si politete daca cere conjungtura.Si na!Iese cuvantul "bine".
Nu e un cuvant tocma' inutil pt. ca nu e politicos sa nu raspunzi la o intrebare.
Dar.., ce frumos ar fi, parerea mea..sa pot raspunde cam asa:"Bine faaac! Ce mama dracului ca oricum te doare-n cur si nu iti pasa si p mine ma plictiseste sa vbesc inutil da' uite ca totusi vbesc pt ca tu esti un bou plictisit si na asta e!!!

<< pagina anterioara    


lachesisthemeasurer@yahoo.com

Declaratia Universala a Drepturilor Omului (DUDO) in art.19 stipuleaza: orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii. Acest drept include : libertatea de a avea opinii fara imixtiuni din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primii si de a raspandi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

TREI...
Trei, cifra fatidica,

Nu pierde vremea,

Nu se justifica.

Cica sunt de treaba, eu n-as zice:P. Verbul meu: VREAU! Timpul meu:ACUM! Activitatile mele preferate: Fac ce vreau, cand vreau si cum vreau! Cuvantul preferat: NU! Placerea suprema: SA MANIPULEZ! Egoista? - Pana in panzele albe :P Darnica: doar daca bag omu' in suflet. Ce nu impart: ciocolata si cola. Umor: 100% quality: the best of... Fitze: Cand e necesar dar in genere nu! Pitici pe creier: suprafata suprapopulata. Sarita de pe ax: un da convins!!! The best of me? Selfcontrol The worst? I have feelings! Ce imi place: non-culoarea: negru. Ce detest: sa nu fie cineva in stare sa ma minta ca lumea si manelele; ciorile si blondele tute. Cu ce ma laud: cu nimic, sunt o stare de fapt :D Ce ma plictiseste: aproximativ orice. Ce ma scoate din sarite: sa mi se impuna, reprosurile, crizele de muieri isterice, vorbitul prea tare, sculatul brusc din somn, sa mi se umble in lucruri, sa mi se tina contul la:bani, timp, chef, sa mi se repete de jdemii de ori acelasi lucru in speranta ca ma voi lasa convinsa si muuulte altele. Cum sunt? usor de scos din sarite. Ce am in suflet: spatii nedefragmentate. Ce consider ca am nevoie: sa fiu luata exact asa cum sunt. Ce nu trebuie sa mi se faca: incercarea de a ma schimba. Ce nu trebuie sa imi ceri: TIMP si INCREDERE;
  • <<2016.Septembrie 
     1234
    567891011
    12131415161718
    19202122232425
    262728293031 

Serchuieshte


Impartzeala blogului

Aaaah...

Aboneaza-te la capodopere


Vizitez...

Statussus

Musafiri:380.090
Capodopere:377
Bucati bagari in seama:2.285

Mai vechi

  • Sah Eu mut o zi alba, El muta o zi neagra. Eu inaintez un vis, El mi-l ia la razboi. El imi ataca plamanii, Eu ma gandesc un an la spital, Fac o combinatie stralucita Si-i castig o zi neagra. El muta o nenorocire Si ma ameninta cu cancerul (Care merge deocamdata in forma de cruce) Dar eu ii pun in fata o carte Si-l silesc sa se retraga. Ii mai castig cateva piese, Dar,uite,jumatate din viata mea E scoasa pe margine. - O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul, Imi spune el. - Nu-i nimic, glumesc eu, Fac rocada sentimentelor. In spatele meu sotia, copiii, Soarele, luna si ceilalti chibiti Tremura pentru orice miscare a mea. Eu imi aprind o tigara Si continui partida. Fără punctuatie - Care apropie oamenii, ai spus? Nu stiu - parca-as vrea să-ti ghicesc în talpa. - Poate în palma. - Eu nu ghicesc decât în talpa. - Ce semn de punctuatie? - Nimic, adica pune un numar. Ce numar porti la pantofi? - 36. - Foarte bine, 36 mă inspira. Oricum, e un numar cistigator - Imi place cum inchizi tu ochii. Atunci când inchid ochii, plutesc. Adiacente Adiacentele la ce-am de spus Erau acolo si acuma nu-s, Ia-le de unde nu-s, adiacente, Căci nici în gusile fosforescente Nu mai gasesti nimic de luat, de pus. Visul mi-e plin de oarba cutezanta Cu care musca greul din distanta, Greul pamintului, pe sub pământ. Si tot aduna rime si aluzii Ca intimplarile la coltul buzii, Fumind tigara si-afumind un gând.
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare